O mie noua sute optzeci si patru

Winston Smith este un personaj obisnuit: el uraste, iubeste si munceste ca oricare alt om. Ceea ce-l face deosebit este faptul ca traieste intr-o lume infernala, in care a uri, a iubi sau a munci sint ginduri venite dintr-un efort supraomenesc al fiecarei clipe.  Executiile fara rost, disparitiile peste noapte au devenit firesti. Trecutul este rescris mereu pentru a legitima crimele prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „nouvorba”, o limba robotizata, care completeaza imaginea de lume ordonata „stiintific” dupa vointa Fratelui cel Mare, care spune ca „razboiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranta este putere”.