

Este anul 1942 si Eva Adami se urca intr-un tren cu destinatia Auschwitz. Abia reusind sa respire din cauza cadavrelor care o strivesc si epuizata din cauza experientei traumatizante a calatoriei lungi in conditii insalubre si inumane, se mai gandeste doar la mult asteptata revedere cu sotul ei Michal, care fusese deportat acolo cu sase luni in urma.
Dar cand Eva ajunge la Auschwitz, nu exista nici urma de Michal si realitatea cruda a lagarului se prabuseste peste ea. In timp ce are inima franta de durere si zace tremurand pe o saltea subtire, cu capul ras de maini brutale, aude o soapta. Sofie, colega ei de suferinta, ii intinde mana... Pe masura ce trec zilele, cele doua femei isi destainuie sperantele si visele
Fisa tehnica